LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

LOCUȚIUNILE VERBALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

                                                                                               după  FLORICA DIMITRESCU

I. Conceptul de locuțiune

După A.Meillet putem defini locuțiunea ca fiind un ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puțin sudat, cu un înțeles unitar determinat, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire.

Pe baza acestei definiții se pot deduce definițiile fiecărei locuțiuni după partea de vorbire pe care o reprezintă:

C L A S I F I C A R E	Loc .substantivale	Grupuri de cuvinte cu sens unitar care au valoare de substantiv.	aducere aminte; băgare de seamă;
	Loc. adjectivale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de adjectiv.	ca aceea;
	Loc. verbale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de verb.	a bate câmpii; a-și bate joc;
	Loc. conjuncționale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de conjuncție.	cu toate că; după cum;
	Loc. prepoziționale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de prepoziție.	de față cu; afară de;
	Loc. adverbiale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de adverb.	din nou; în veci;
	Loc. numerale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de numeral	câte și mai câte =multe; o seamă de = câțiva;
	Loc. interjecționale	Grupuri de cuvinte…care au valoare de interjecție	ferească Dumnezeu; vai de mine;

Trăsături    caracter individualizat

                   funcția gramaticală unitară

                   ordinea invariabilă  a elementelor alcătuitoare – prin inversarea termenilor rezultă 

                                                                                                îmbinări ininteligibile                

                   imposibilitatea separării locuțiunilor prin intervenția unui element străin

-          corespunde loc. adjectivale, loc. numerale, loc. adverbiale,loc. prepoziționale, loc. conjuncționale.

-          Între elementele componente ale locuțiunilor verbale se pot introduce diverse  părți de propoziție care nu dăunează sensului unic al întregului construcției.

Ex.: ” Emi, adu-ți tu aminte pe acest lăudat împărat!” (Cantem)

       ” Să lăsăm pe ambițiosul nostru ciocoi în pace.” (Filimon)

       ” Să vin turcilor de hac.” (Teodorescu)

II. Componența locuțiunilor verbale

Din punct de vedere al elementelor componente, locuțiunile verbale pot fi constituite din:

A. verb(+pronume) +substantiv

” Când a mai auzit mama și asta s-a făcut foc.” (Creangă)

” Începu s-o lingușească… și să se ia cu binele pe lângă dânsa.” (Ispirescu)

B. verb(+pronume) +prepoziție +substantiv

” ne-au dat de urmă ” (Slavici)

” să mă iau la harță ” (Sadoveanu)

” se dă în vânt după trebi.” (Creangă)

” a sta împotrivă ”; ” a se pune împotrivă ”

” a face cu mâna ” ; ” a trage cu urechea ”

” a se lua pe gânduri ”

” a scoate din sărite ” ; ” a-și ieși din fire ”

” a lua sub aripa sa”

” a da peste nas” ;  ” a lua peste picior ”

C. verb(+pronume) + substantiv + prepoziție + substantiv

” Bagă-ți mințile-n cap, măi băiete.” (Filimon)

” Pune-ți pofta-n cui, nene Tudorică.” (Filimon)

” Câte-am tras de când mama care m- a făcut a pus mânele pe piept.” (Filimon)

D. verb(+pronume) (+prepoziție) + adverb

” Râul înapoi se trage.” (Alexandrescu) ” a se retrage”

” Într-o zi o luă razna.” (Delavrancea)

” Ia lasă-mă încolo, mătușă.” (Creangă) ” a lăsa în pace”

-uneori, în locul adverbului apare o locuțiune adverbială

” Și caii lunecau și se duceau de-a rostogolul.” (Creangă)

E. verb(+prepoziție) + interjecție

” Fac țuști!din baltă ș-o ieu la sănătoasa.” (Creangă)

” Și face tranc capacul deasupra.” (Creangă)

F. verb(+pronume) (+prepoziție) + numeral

” Dacă nu fugea leul sub pod, în patru-l făcea.” (Ispirescu)

G. verb(+pronume) (+prepoziție) + adjectiv

” De când le spune că-s nepoți de împărați, țăranii au luat-o de bună.” (Alescandri)

” I se urâse și lui și-i venea acru, tot auzind-o până seara.” ( Ispirescu)

” a o face lată ”

H. verb(+pronume) + substantiv (+prepoziție) + adverb

” a-l lua gura pe dinainte”   ;  ” pe aici ți-e drumul!”

III. Caracteristicile gramaticale ale locuțiunilor verbale

Locuțiunile verbale au ca și verbele propriu-zise caracteristici gramaticale morfologice (persoană,număr,timp,mod) și sintactice (tranzitivitate,diateză,caracter impersonal).

Nu orice grup sudat de cuvinte în care intră un verb este o locuțiune verbală. De exemplu, cumsecade este adjectiv, va să zică este locuțiune conjuncțională, deși s-au creat în jurul unui verb.

Caracteristicile sintactice ale locuțiunilor verbale
comune		particulare
Loc. verbale tranzitive	loc. verbale intranzitive	Loc. verbale impersonale	Loc. verbale care își pot exprima aspectul
Vrei să mă tragi pe sfoară.	Vă dăm înștiințare.	mi-e foame, mi-e milă,mi-i destul	Lanuri frumoase de grâu care dă în copt.